DE CE NU CASTIGAM NOI ALEGERILE?

     Este o intrebare pe care ne-o punem ori de cate ori pierdem alegerile,ori de cate ori iesim pe locul 2 ori de cate ori nu suntem in stare sa concepem faptul ca numai identificandu-ne cu oamenii simpli,gandind pentru ei,oferindu-le ceea ce isi doresc cu adevarat(transparenta,sinceritate,sprijin,modestie,adevar-lucruri demult uitate in politica actuala)vom avea si pretentia de a recastiga locul 1!

     Marlani,infatuati,pupincuristi,lingai,falsi lideri,sunt printre noi refuzand sa se rupa de trecut,refuzand sa gandeasca viitorul,refuzand schimbarea,refuzandu-ne pe noi!

     Ne-am mintit singuri atunci cand am crezut ca in decembrie 2009 se va schimba ceva.Este adevarat ca am avut o mare speranta,dar nu cu sperante se castiga alegerile.

     Iata ce-mi sare mie in ochi:

- implicarea si fuga de raspundere pentru a veni apoi mai tarziu si a ridica roadele victoriei

- incordarea muschilor in fata tinerilor membri,marcarea teritoriului sa zic asa,prin explicarea faptelor intreprinse de ei cu multi,foarte multi ani in urma,asta conferindu-le o pozitie superioara “pe viata”

- lenevia si puturosenia,mergandu-se pe principiul ca dupa o vechime de cativa ani ti-ai castigat dreptul de a sta si a te uita la altii cum muncesc,aducandu-le bineinteles critici indiferent daca individul face o fapta buna.

- impingerea in fata a fraierilor cand e vorba de “luat scuipati in fata”.

     Nu stiu altii cum sunt,dar eu cand ma gandesc cat suflet am pus in fiecare zi petrecuta in randurile partidului,parca imi vine cateodata sa ma duc dracului…

     Dar se pare ca sunt masochist si imi place durerea asa ca o sa raman,poate poate,peste ani de chin si neputinta,vor fii unii,ceva mai multi,care vor pune stampila unde trebuie.

     Si atunci,credeti ca va fi mai bine?